 |
| Johann Georg Ferdinand Müller (1805-1898) |
foto: mshed.org
Müller se încredea atât de deplin în Dumnezeu, încât el
compară experienţa rugăciunilor ascultate cu instituirea unei noi legi
spirituale, tot la fel cum omul de ştiinţă stabileşte legi în fizică sau în
chimie. El expune concepţia lui despre această lege spirituală astfel:
„Să presupunem că trebuie făcute o serie de experimente de chimie sau mecanică zilnic, pe o perioadă de 25 de ani, care au acelaşi rezultat invariabil, şi că nu există o lege stabilită mai înainte care să se refere la acest rezultat – la ce concluzie vom ajunge? Nu ar putea fi decât o singură concluzie la care toţi oamenii de ştiinţă ar trebui să adere. Ei vor declara cu toţii că a fost descoperită o nouă lege şi, în consecinţă, îşi vor modifica sistemele. Cred că suntem obligaţi să ajungem la aceeaşi concluzie şi în ceea ce priveşte, în cazul de viaţă, principiile sănătoase şi înţelepte. Nici o altă lege nu se referă la aceste adevăruri în afară de acea lege vestită de Mântuitorul când a făgăduit că ne va răspunde rugăciunii credinţei. Nu avem nici un motiv să credem că ar fi ceva ieşit din comun sau deosebit în cazul domnului Müller şi al asociaţilor lui. Ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei va face fără îndoială, în aceleaşi condiţii, şi pentru oricare alt ucenic credincios al lui Hristos.”
Deşi Müller este cunoscut mai ales pentru orfelinatele pe care le-a susţinut numai prin rugăciune, totuşi el a fost un devotat cercetător al Bibliei şi predicator. El a preţuit Scripturile cu mult deasupra oricărei alte literaturi, aşa cum se poate observa în următoarea comparaţie:
„În prima seară când m-am închis în cameră pentru a mă consacra rugăciunii şi meditaţiei asupra Scripturii, am învăţat în câteva ore mai mult decât în cele câteva luni de mai înainte. Dar diferenţa era că acum primeam adevărata putere pentru sufletul meu.”
 |
| Câteva dintre cărţile scrise despre (şi de) Müller |
Experienţa studiului Bibliei l-a făcut să dea mai puţină atenţie comentariilor.
„Consider că aceste comentarii erudite înzestrează mintea
cu multe noţiuni, şi adesea cu adevărul lui Dumnezeu; dar când învaţă Spiritul,
prin intermediul rugăciunii şi meditaţiei, inima este atinsă. Primul mod de
cunoaştere duce în general la îngâmfare şi este adesea abandonat când alt
comentariu expune o opinie diferită şi se dovedeşte a fi nefolositor când este
pus în practică. Al doilea mod de cunoaştere oferă bucurie, ne conduce mai aproape
de Dumnezeu şi luând astfel loc în inimă, intrând în posesia noastră, el
continuă să fie experimentat.”
A sosit o vreme în viaţa lui Müller când nu mai punea accent pe rugăciune, ci pe resursele lui Dumnezeu disponibile în Cuvântul Său. Se pare că aceasta a fost o schimbare semnificativă în viaţa sa religioasă. Rugăciunile sale au devenit mai mult o acceptare a făgăduinţelor lui Dumnezeu, a învăţăturilor Sale şi a puterii Sale aşa cum le descoperă Biblia. Această experienţă este o trăsătură atât de importantă a vieţii lui religioase şi este exprimată atât de frumos încât o reproducem în totalitate aşa cum a scris-o el însuşi:
- va urma -
sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998
