Citate celebre despre Biblie - William Ewart Gladstone

William Ewart Gladstone (1809-1898)


Prim Ministru al Marii Britanii de 4 ori
(1868-1874; 1880-1885; 1886; 1892-1894)

"Am cunoscut 95 dintre oamenii mari ai timpurilor mele şi din aceştia 87 au fost oameni formaţi de Biblie. Biblia poartă amprenta unei origini speciale şi între ea şi toţi care încearcă să o concureze se află o distanţă incomensurabilă."

sursa: Manual biblic, Henry H. Halley

foto: wikipedia.org

Dr. Neo - "dibaci"

DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adj. Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – Cf. scr. gibak.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu

DIBÁCI ~e adj. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește pricepere și îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaci
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco |

DIBÁCI adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco

Dibaci ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci, nedibaci
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco |

dibáci (dibáce), adj. – 1. Iscusit, îndemînatic. – 2. (Arg.) Frumos, fain. – Var. (Mold.) ghibaci. Sb. gibak „flexibil”, din sl. gybati „a încovoia” (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-Graur, BL, I, 24), cu finala alterată prin analogie cu pl. Și consoana inițială a fost alterată, prin hiperurbanism, considerîndu-se probabil var. ghibaci ca fiind pronunțare mold. – Der. dibăci (var. ghibăci), vb. (a afla; a nimeri; Arg., a pune mîna pe, a-și însuși); dibăcie, s. f. (dexteritate, iscusință, pricepere); nedibaci, adj. (lipsit de dibăcie). Cf. dibui (după Tiktin și Scriban, dibui, a influențat probabil formal pe dibaci).
Sursa: DER | Adăugată de blaurb

dibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. și pl. dibáce
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco

DIBĂCÍ, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu

A DIBĂCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco |

DIBĂCÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco

dibăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcésc, imperf. 3 sg. dibăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăceáscă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco

sursa: dexonline.ro

Tică Grama - originea cuvântului "zăpadă"

Sper că a nins şi pe la voi, aşa că ne prinde foarte bine explicarea etimologiei cuvântului "zăpadă".



sursa: TVR - Emisiunea "Parol"

Titanii verbului - George Müller (4)

„Adesea mă mir că nu am înţeles mai devreme acest lucru. Nu am citit despre aceasta în nici o carte. Nu mi le-a prezentat nimeni în nici o predică. Nici o discuţie cu vreun frate nu mi-a sugerat acest gând. Şi totuşi acum, de când Dumnezeu mi-a descoperit acest punct esenţial, îmi este foarte clar că primul lucru pe care trebuie să-l facă un copil al lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă este să primească hrană pentru sufleul său. Aşa cum trupul nu este gata pentru un lucru dacă nu este hrănit şi aşa cum acesta este unul din primele lucruri pe care le facem dimineaţa, la fel este şi cu sufletul. Că ar trebui să-l hrănim şi pe acesta, nimeni nu poate tăgădui. Dar care este hrana sufletului? Nu rugăciunea; ci Cuvântul lui Dumnezeu; şi mai mult, nu simpla citire a Cuvântului lui Dumnezeu, astfel ca acesta să treacă prin minţile noastre, la fel cum trece apa printr-o ţeavă, ci conştientizând ceea ce citim, meditând şi aplicându-l inimii.

Una din numeroasele cărţi dedicate vieţii lui George Müller

Când ne rugăm, vorbim lui Dumnezeu. Dar rugăciunea, ca să fie continuată, pentru orice durată de timp, altfel decât formal, cere, în general vorbind, o măsură de putere sau de spiritualitate, şi de aceea, timpul când acest exerciţiu al sufletului poate fi făcut cel mai eficient este după ce omul interior a fost hrănit prin meditaţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt în care Îl descoperim pe Tatăl nostru vorbindu-ne, pentru ca să ne încurajeze, să ne mângâie, să ne înveţe, să ne supună, să ne mustre. De aceea putem medita cu folos, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, deşi suntem mereu atât de slabi din punct de vedere spiritual; ba, mai mult, cu cât suntem mai slabi, cu atât avem mai multă nevoie de meditaţie pentru a ne întări sufletul. Făcând astfel, avem mult mai puţină teamă de hoinăreala minţii, decât dacă ne rugăm fără să ne fi luat timp mai înainte pentru a medita.

Stăruiesc special asupra acestei chestiuni datorită binecuvântării şi înviorării spirituale imense pe care sunt conştient că le-am primit, şi, cu dragoste şi în mod solemn, rog fierbinte pe toţi fraţii mei credincioşi să cugete la acest lucru. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, am primit ajutor şi putere de la El ca să trec liniştit prin necazuri mai mari decât avusesem vreodată mai înainte; şi după ce am încercat această cale mai mult de 14 ani, pot să o recomand pe deplin, în temere de Dumnezeu. În plus faţă de aceasta, în general după altarul familial, citesc pasaje mari din Cuvântul lui Dumnezeu şi mai obişnuiesc încă să citesc regulat Biblia la rând, uneori Noul Testament, iar alteori Vechiul Testament şi am experimentat binecuvântarea acestui mod de studiu mai mult de 26 de ani. De asemenea, fie chiar atunci, fie în alte părţi ale zilei, îmi iau mai mult timp special pentru rugăciune.

Câtă deosebire între starea sufletului care este înviorat şi binecuvântat dimineaţa devreme şi starea sufletului nepregătit spiritual, asupra căruia se abat slujirea, necazurile şi ispitele.”

Mormântul lui George Müller

Credinţa puternică şi încrederea simplă a rugăciunilor lui George Müller sunt binecunoscute la fel ca şi orfelinatele lui, totuşi el s-a rugat mai mult pentru predici decât pentru orice altceva, pentru că a fost un cercetător al Bibliei şi un predicator. El credea că are nevoie zilnic de un subiect al cererilor sale şi această cale a descoperit-o în obiceiul de a se plimba în aer liber dimineaţa devreme timp de o oră sau două, citind Biblia, concentrându-se şi meditând la fiecare verset pentru a descoperi binecuvântarea fundamentală. În curând meditaţia se transforma în rugăciune. Astfel întărit el era pregătit pentru a sluji zilnic. În a doua parte a zilei se ruga în mod special pentru susţinerea nevoilor marii familii de orfani în slujirea căreia se consacrase.

- sfârşit - 

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998  

Concurs - "George Müller"

Răspunde corect la întrebarea "În ce an s-a născut George Müller?" şi poţi câştiga cartea Mâini înzestrate de Ben Carson. Aşteptăm răspunsurile până vineri, la orele 14:00 (ora României). Foloseşte butonul din partea de sus a paginii pentru a expedia răspunsul tău. Succes!

Citate celebre despre Biblie - Abraham Lincoln

Abraham Lincoln (1809-1865)
al 16-lea preşedinte al SUA (1861-1865)

"Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat vreodată omului. Tot ce e bun de la Mântuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei cărţi."

Dr. Neo - "arivist"

ARIVÍST, -Ă, ariviști, -ste, s. m. și f. Persoană care caută să parvină la o situație în societate prin mijloace necinstite. – Din fr. arriviste.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de romac

ARIVÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care caută să obțină o situație materială pe căi necinstite și fără a o merita. /Sursa: NODEX | Adăugată de siveco

ARIVÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care caută să parvină în societate, folosind în acest scop orice mijloace. [< fr. arriviste].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner

ARIVÍST, -Ă s. m. f. cel care caută să parvină, prin orice mijloace. (< fr. arriviste)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza

ARIVÍST, -Ă, ariviști, -ste, s. m. și f. Persoană care caută să parvină la o situație în societate prin mijloace lipsite de scrupule. – Fr. arriviste.
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall

arivíst s. m., pl. arivíști
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco

arivístă s. f., pl. arivíste
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco

sursa: dexonline.ro

Tică Grama - prepoziţia "pe"

Tică Grama vă invită să urmăriţi o lecţie foarte utilă, de doar 3 minute, despre prepoziţia "pe" şi folosirea ei în mod nejustificat. Să fim cu luare aminte!



sursa: Emisiunea "Parol" - TVR

Titanii verbului - George Müller (3)

„Am văzut mai clar decât niciodată că prima mare şi importantă activitate de care trebuie să am grijă este să am sufletul fericit în Domnul în fiecare zi. Primul lucru care trebuie să mă preocupe nu este cât de mult să-I slujesc Domnului sau cum să-L slăvesc pe Domnul, ci cum să îmi obişnuiesc sufletul cu o stare fericită şi cum să-mi hrănesc omul interior. Pentru că e posibil să prezint adevărul celor neconvertiţi, să le fac bine celor credincioşi, să-i mângâi pe cei necăjiţi, e posibil, cu alte cuvinte, să mă port ca un copil al lui Dumnezeu în această lume, şi, în ciuda acestui fapt, nefiind bucuros în Domnul şi nefiind hrănit şi întărit sufleteşte zi de zi, n-ar fi posibil să fac toate acestea cu un cuget curat. Timp de cel puţin 10 ani, obişnuiam să mă rog după ce mă îmbrăcam dimineaţa. Acum, am descoperit că cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac este să studiez Cuvântul lui Dumnezeu şi astfel să fiu mângâiat, încurajat, avertizat, mustrat, învăţat şi să fiu condus într-o comuniune practică cu Domnul.

 

De aceea am început să studiez de la capăt Noul Testament, devreme, dimineaţa. După ce L-am rugat pe Domnul în câteva cuvinte să reverse binecuvântarea Sa asupra Cuvântului Său preţios, primul lucru pe care l-am făcut a fost să meditez asupra Cuvântului lui Dumnezeu, să caut să înţeleg fiecare verset şi să scot din el o binecuvântare; nu de dragul slujirii publice a Cuvântului, nu de dragul predicării despre ceea ce studiasem, ci din dorinţa de a obţine hrană pentru sufletul meu. Rezultatul a fost aproape întotdeauna următorul: după foarte puţine minute sufletul meu era condus fie spre mărturisire, fie spre mulţumire, fie spre mijlocire, fie spre rugăciune; astfel că, deşi nu mă consacrasem rugăciunii, aşa cum obişnuiam, ci meditaţiei, totuşi aceasta se transforma aproape imediat în rugăciune.

Astfel, după ce îmi mărturisesc păcatul, sau după ce mijlocesc, după ce aduc cereri sau mulţumiri, merg mai departe la cuvintele sau versetul următor, transformându-l în rugăciune pentru mine sau pentru alţii, după cum mă conduce Cuvântul, dar având încă în vedere ideea că hrana pentru suflet este obiectul meditaţiei mele. Rezultatul este că întotdeauna mărturisirea, mulţumirea, rugăciunea sau mijlocirea se împleteşte cu meditaţia, şi că sufletul meu este hrănit şi întărit considerabil, iar până la vremea micului dejun, cu rare excepţii, inima mea se află într-o stare plină de pace, dacă nu de fericire. Astfel şi Domnul găseşte plăcere să-mi vorbească şi imediat după aceea sau mai târziu, am descoperit că pot hrăni şi pe alţi credincioşi, deşi nu studiasem de dragul slujirii publice a Cuvântului, ci pentru binecuvântarea propriului meu suflet.

În plus, am combinat această metodă cu plimbările în aer liber, pe câmpie, timp de o oră, o oră şi jumătate sau două ore înainte de micul dejun, iar vara, cu odihna pe pârleaz, dacă mi se părea prea obositor să mă plimb tot timpul. Cred că este foarte binefăcător pentru sănătatea mea să mă plimb şi să meditez înainte de masă, iar acum m-am obişnuit atât de mult să îmi petrec astfel timpul, încât, atunci când ies afară, îmi iau cu mine, pe lângă Biblie, şi Noul Testament de mici dimensiuni, ca să studiez; şi cred că pot să-mi petrec timpul în aer liber cu folos, ceea ce mai înainte nu puteam pentru că nu eram obişnuit. Consideram că timpul petrecut în plimbări este un timp pierdut, dar acum am descoperit că este foarte folositor nu numai trupului, ci şi sufletului. Plimbarea în aer liber înainte de masă nu trebuie să însoţească neapărat această metodă, ci fiecare poate să o aprecieze potrivit cu puterea lui sau cu situaţia în care se află.

Astfel, deosebirea dintre experienţa mea de mai înainte şi cea de acum este aceasta: mai înainte, după ce mă trezeam, începeam să mă rog cât mai curând posibil, şi, în general, îmi petreceam tot timpul, sau aproape tot timpul până la micul dejun, în rugăciune. Oricum, aproape de fiecare dată când începeam cu rugăciune, cu excepţia zilelor în care îmi simţeam sufletul mai împovărat decât de obicei, în care caz citeam Cuvântul lui Dumnezeu pentru hrană sau împrospătare sau pentru reînnoirea sufletului, înainte de a mă ruga. Dar care era rezultatul? Adesea petreceam un sfert sau o jumătate de oră sau chiar o oră pe genunchi, înainte de a-mi da seama că primisem mângâiere, încurajare, umilinţă sufletească, etc; şi adeseori, după ce mintea îmi hoinărea destul în primele 10-15 minute sau chiar o jumătate de oră, abia apoi începeam cu adevărat să mă rog. Acum nu mi se mai întâmplă aceasta. Pentru că inima mea este hrănită cu adevăr, este adusă într-o relaţie practică cu Dumnezeu, şi pot vorbi Tatălui şi Prietenului meu (deşi sunt ticălos şi nevrednic) despre lucrurile pe care le-a adus în faţa mea în preţiosul Său Cuvânt.”

- va urma -

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998  

 

Dr. Neo - "ineluctabil"

INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit; inevitabil. / Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Inevitabil; de neînlăturat. [Cf. fr. inéluctable, lat. ineluctabilis < in – ne, luctari – a lupta].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat. (< fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ineluctábil (livr.) (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. ineluctábili; f. ineluctábilă, pl. ineluctábile
Sursa: DOOM 2 | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL adj. v. iminent, inevitabil.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ineluctábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. ineluctábili; f. sg. ineluctábilă, pl. ineluctábile
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sursa: dexonline.ro

Titanii verbului - George Müller (2)

Johann Georg Ferdinand Müller
(1805-1898)

foto: mshed.org

Müller se încredea atât de deplin în Dumnezeu, încât el compară experienţa rugăciunilor ascultate cu instituirea unei noi legi spirituale, tot la fel cum omul de ştiinţă stabileşte legi în fizică sau în chimie. El expune concepţia lui despre această lege spirituală astfel:

„Să presupunem că trebuie făcute o serie de experimente de chimie sau mecanică zilnic, pe o perioadă de 25 de ani, care au acelaşi rezultat invariabil, şi că nu există o lege stabilită mai înainte care să se refere la acest rezultat – la ce concluzie vom ajunge? Nu ar putea fi decât o singură concluzie la care toţi oamenii de ştiinţă ar trebui să adere. Ei vor declara cu toţii că a fost descoperită o nouă lege şi, în consecinţă, îşi vor modifica sistemele. Cred că suntem obligaţi să ajungem la aceeaşi concluzie şi în ceea ce priveşte, în cazul de viaţă, principiile sănătoase şi înţelepte. Nici o altă lege nu se referă la aceste adevăruri în afară de acea lege vestită de Mântuitorul când a făgăduit că ne va răspunde rugăciunii credinţei. Nu avem nici un motiv să credem că ar fi ceva ieşit din comun sau deosebit în cazul domnului Müller şi al asociaţilor lui. Ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei va face fără îndoială, în aceleaşi condiţii, şi pentru oricare alt ucenic credincios al lui Hristos.”

Deşi Müller este cunoscut mai ales pentru orfelinatele pe care le-a susţinut numai prin rugăciune, totuşi el a fost un devotat cercetător al Bibliei şi predicator. El a preţuit Scripturile cu mult deasupra oricărei alte literaturi, aşa cum se poate observa în următoarea comparaţie:

„În prima seară când m-am închis în cameră pentru a mă consacra rugăciunii şi meditaţiei asupra Scripturii, am învăţat în câteva ore mai mult decât în cele câteva luni de mai înainte. Dar diferenţa era că acum primeam adevărata putere pentru sufletul meu.”

Câteva dintre cărţile scrise despre (şi de) Müller

foto: georgemuller.blogspot.com

În 1897, Müller a fost invitat să vorbească la o adunare a Societăţii Biblice Britanice şi Străine, dar nu a putut fi prezent. Ca răspuns, le-a trimis o declaraţie în care îşi mărturisea dragostea faţă de Biblie şi în care spunea că o citise de mai mult de 100 de ori şi că mii de suflete au ajuns să-L cunoască pe Isus prin Bibliile pe care le răspândea.

Experienţa studiului Bibliei l-a făcut să dea mai puţină atenţie comentariilor.

„Consider că aceste comentarii erudite înzestrează mintea cu multe noţiuni, şi adesea cu adevărul lui Dumnezeu; dar când învaţă Spiritul, prin intermediul rugăciunii şi meditaţiei, inima este atinsă. Primul mod de cunoaştere duce în general la îngâmfare şi este adesea abandonat când alt comentariu expune o opinie diferită şi se dovedeşte a fi nefolositor când este pus în practică. Al doilea mod de cunoaştere oferă bucurie, ne conduce mai aproape de Dumnezeu şi luând astfel loc în inimă, intrând în posesia noastră, el continuă să fie experimentat.”

A sosit o vreme în viaţa lui Müller când nu mai punea accent pe rugăciune, ci pe resursele lui Dumnezeu disponibile în Cuvântul Său. Se pare că aceasta a fost o schimbare semnificativă în viaţa sa religioasă. Rugăciunile sale au devenit mai mult o acceptare a făgăduinţelor lui Dumnezeu, a învăţăturilor Sale şi a puterii Sale aşa cum le descoperă Biblia. Această experienţă este o trăsătură atât de importantă a vieţii lui religioase şi este exprimată atât de frumos încât o reproducem în totalitate aşa cum a scris-o el însuşi:

- va urma - 

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998  

Libris - "Ţara sfântă - Viaţa zilnică în vremea lui Iisus"

foto: librarianewlife.ro

O carte foarte utilă pentru cei care doresc să cunoască mai bine contextul în care a trăit Isus. Cartea este tradusă în română de Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR).

Găsiţi descrierea cărţii aici.

Concurs - "Cele mai longevive 3 persoane din Biblie"

Răspunsul corect este:

Metusala - 969 ani (Genesa 5:27)
Iared - 962 ani (Genesa 5:20)
Noe - 950 ani (Genesa 9:29)

Premiul a fost câştigat de Năstase Daniel din Iedera, DB.

Bible Facts - Noua Biblie norvegiană - vânzări record

foto: kirken.no

De când a fost lansată, în luna octombrie 2011, şi până la sfârşitul anului, cea mai recentă traducere a Bibliei în norvegiană din ultimii 30 de ani s-a păstrat pe prima poziţie în topul vânzărilor.

Numărul total de exemplare vândute se apropie de 80.000 până acum şi, potrivit The Guardian, reprezintă o depăşire spectaculoasă a aşteptărilor analiştilor.

"N-am tipărit decât 25.000 de exemplare la început şi ne-am gândit că ne vor ajunge pentru primele şase-nouă luni," povesteşte Smemo Strachan, care a lucrat la proiectul de publicare, iniţiat de Societatea Biblică Norvegiană.

sursa: semneletimpului.ro

De menţionat şi faptul că această traducere este una realizată cu ajutorul oamenilor de litere (nu neapărat teologi), în încercarea de a oferi o versiune cât mai actualizată. De altfel, Biblia nu este împărţită în capitole şi versete, prilejuind o lectură cursivă.

Dr. Neo - "inefabil"

inefabil

INEFÁBIL, -Ă, inefabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi exprimat în cuvinte; inexprimabil. – Din fr. ineffable, lat. ineffabilis.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de laurap | Greșeală de tipar | Permalink

INEFÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi exprimat; foarte greu sau imposibil de exprimat; de neexprimat; inexprimabil. / Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

INEFÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate spune, exprima în cuvinte; inexprimabil. [< it. ineffabile, fr. ineffable, lat. ineffabilis].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

INEFÁBIL, -Ă adj. inexprimabil. (< fr. ineffable, lat. ineffabilis)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

inefábil (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inefábili; f. inefábilă, pl. inefábile
Sursa: DOOM 2 | Adăugată de Laura-ana | Greșeală de tipar | Permalink

INEFÁBIL adj. v. indescriptibil, inexprimabil, nedescriptibil, neexprimabil, negrăit, nespus.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

inefábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. inefábili; f. sg. inefábilă, pl. inefábile
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

sursa: http://dexonline.ro/definitie/inefabil

Tică Grama - Originea cuvântului "pantalon"

Vă invit să urmăriţi istoria cuvântului "pantalon", în comentariul academicianului Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti".



sursa: Emisiunea "Parol" - TVR

Titanii verbului - George Müller (1)

Johann Georg Ferdinand Müller
(1805-1898)

Născut în Germania, George Müller (1805-1898) a plecat în Anglia când era încă copil, şi după o tinereţe păcătoasă şi necredincioasă s-a convertit şi a devenit celebru datorită devoţiunii lui faţă de orfanii din Anglia.

Pe vârful dealului Ashley din Bristol, Anglia, se zăresc imensele clădiri care erau „cămin” pentru mai mult de 2.000 de orfani. Banii pentru construirea şi întreţinerea acestei instituţii şi a altor servicii auxiliare însemnau mai mult de un 1.500.000 de lire sterline şi au fost adunaţi numai ca răspuns la rugăciunea plină de credinţă. Müller scria despre această minune astfel:

„7.500.000 de dolari mi-au fost trimişi ca răspuns la rugăciune. Aveam nevoie de aproape 200.000 de dolari într-un an şi toţi au venit atunci când am avut nevoie. Nimeni n-ar putea să spună vreodată că i-am cerut vreun ban. Nu aveam comitete, oameni însărcinaţi cu strângerea banilor, votări sau dotări. Totul a venit ca răspuns la rugăciunea plină de încredere.”

Orfelinatele de la Ashley Down

În căminele lui, mai mult de 10.000 de orfani săraci erau primiţi, instruiţi, educaţi şi apoi trimişi să ocupe locuri folositoare în lume. Despre alte lucrări de caritate în care s-a angajat şi despre nevoia de bani el scria:

„Am ajuns în situaţia în care nu îmi mai rămăsese nici o resursă pentru cele 2.100 de persoane ce aşteptau nu numai masa, ci şi toate celelalte lucruri necesare, iar toate fondurile erau epuizate; 189 de misionari trebuiau sprijiniţi şi nu mai aveau bani de nici un fel; aproape 100 de şcoli, cu aproximativ 9.000 de elevi, trebuiau susţinute şi nu mai aveam nici o resursă la dispoziţie pentru ele; aproape 4.000.000 de broşuri şi 10.000 de copii ale Sfintelor Scripturi trebuiau trimise în fiecare an şi toţi banii fuseseră cheltuiţi.”

Cum a primit Müller banii se ştie destul de bine. Două exemple ilustrează credinţa şi simplitatea sa, dar şi profunzimea vieţii sale de rugăciune:

„4 septembrie 1844 – Azi dimineaţă aveam în mână doar 1 cent. Opreşte-te o clipă, iubite cititor! Doar un singur cent disponibil când începuse ziua. Gândeşte-te la aceasta şi gândeşte-te la cei aproape 14.000 de oameni ce trebuiau întreţinuţi. Voi, fraţi săraci, care aveţi 6 sau 8 copii şi salarii mici, gândiţi-vă la aceasta; şi voi, fraţii mei, care nu aparţineţi clasei muncitoare, dar aveţi, aşa cum se spune, mijloace foarte limitate, gândiţi-vă la aceasta! Nu aţi face şi voi la fel ca noi în aceleaşi necazuri? Vă iubeşte Dumnezeu mai puţin decât ne iubeşte pe noi? Oare nu iubeşte pe toţi copiii la fel cum Îl iubeşte pe singurul Său Fiu născut, potrivit cu Ioan 17:20-23? Ori suntem noi mai buni decât voi?...”

„13 aprilie – Astăzi este doar a doua oară, de pe 26 mai 1846, când resursele pentru aceste obiecte au fost complet epuizate. În aceste circumstanţe am apelat din nou la rugăciune şi credinţă. Pentru că remediul universal al nevoii de orice fel este să fac cunoscute cererile mele lui Dumnezeu, apoi să cred că Dumnezeu m-a auzit de dragul Fiului Său iubit, să caut răspunsurile la cererile mele şi să le aştept. De asemenea, am cerut special ca 4 fraţi, proprietarii şcolii Boy’s Day, să mă susţină cu rugăciunile lor, din moment ce săptămâna următoare nu voi putea să le plătesc salariul, dacă Domnul nu ne trimite resurse.”

Müller relatează apoi cum au sosit banii, fără a fi solicitaţi, în măsură mai mare sau mai mică, conform cu nevoile pe care le aveau. A preferat să nu ceară niciodată bani, ca să nu se simtă mai dependent de oameni decât de Dumnezeu. El mărturiseşte: „Atât timp cât rămân anumite posibilităţi fireşti credinţa nu înaintează atât de uşor (dacă pot spune astfel) ca atunci când toate aceste posibilităţi dau greş; cu cât dificultăţile sunt mai mari cu atât este mai uşor pentru credinţă."

Sală de mese la Ashley Down

Din cartea lui Parsons avem următoarea relatare despre stăruinţa lui Müller în rugăciune şi despre timpul afectat acesteia:

„El mi-a spus că se ruga mai mult pentru predicile pe care le ţinea decât pentru orice altceva, şi că adesea textul nu-i era arătat decât atunci când urca treptele amvonului, deşi se rugase pentru aceasta toată săptămâna.

L-am întrebat dacă petrecea mult timp pe genunchi.
      - Ore, în fiecare zi. Dar trăiesc în spiritul rugăciunii. Mă rog când merg, când mă aşez şi când mă ridic. Şi răspunsurile vin întotdeauna. De zeci de mii de ori am primit răspuns la rugăciuni. Odată ce sunt convins că un lucru este bun, mă rog pentru el până ce se împlineşte. Nu renunţ niciodată.

      Aceste cuvinte erau rostite cu bucurie. Aveau un nimb de triumf în ele, iar faţa bătrânului era îmbujorată de o bucurie sfântă. În timp ce le rostea se ridicase de pe scaun şi se plimba în jurul mesei.
      - Mii de suflete au fost salvate ca răspuns la rugăciunile mele, spuse el mai departe. În ceruri voi întâlni zeci de mii de astfel de oameni.
      Se opri din nou. Nu am spus nimic, aşa că a continuat:
      - Esenţial este să nu renunţi niciodată, până când vine răspunsul. Mă rog de 52 de ani, în fiecare zi pentru 2 bărbaţi, fiii unui prieten din tinereţe. Nu sunt convertiţi încă, dar vor fi. Cum ar putea altfel? Există făgăduinţa neschimbătoare a lui Iehova şi eu mă sprijin pe ea. Marea greşeală a copilor lui Dumnezeu este că ei nu continuă să se roage; ei nu stăruie în rugăciune; ei nu perseverează. Dacă doresc un lucru spre slava lui Dumnezeu, ei ar trebui să se roage până îl primesc.”

     sursa textului: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998  

     sursa foto: wikipedia.org

Concurs - "Cele mai longevive 3 persoane din Biblie"

Puteţi obţine cartea lui Miroslav M. Kis, dacă veţi răspunde corect la întrebarea "Care au fost cele mai longevive 3 persoane din Biblie?" Succes!
Răspunsurile sunt aşteptate până vineri, 13 ianuarie, orele 10:00.

Libris - "Care-i faza cu cititul?"

Vă propun spre lectură o carte delicioasă, în care veţi găsi 25 de semnături ale unora dintre cei mai cunoscuţi scriitori români ai momentului. Descrierea cărţii se află aici. Spor la citit!

sursa: editura-art.ro

Bible Facts - cărţi, capitole, versete

Este interesant de ştiut că Biblia conţine:

66 de cărţi
1.189 capitole
31.102 versete

foto: resursecrestine.ro

Dr. Neo - "ubicuu"

Revenim cu rubrica de (posibile) neologisme, în cadrul căreia propunem spre desluşire cuvinte a căror semnificaţie este posibil să fi scăpat unora dintre voi. Astăzi,

ubicuu

UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.
Sursa: DEX-S | Adăugată de ana_zecheru

UBÍCUU ~ă (~i, ~e) livr. Care se află concomitent peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent. /Sursa: NODEX | Adăugată de siveco

UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat. ubique].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner

UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza

UBÍCUU adj. v. omniprezent.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco

ubícuu adj. m. (sil. -cu-u), pl. ubícui; f. sg. ubícuă, pl. ubícue
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco 

sursa: http://dexonline.ro/definitie/ubicuu

Tică Grama - "Altădată" (altă dată) şi "demult" (de mult)

Pentru astăzi, Tică Grama s-a gândit să vă pună la dispoziţie un fragment dintr-o emisiune foarte bună produsă de TVR. Emisiunea se numeşte Parol (sau se numea, pentru că nu ştiu dacă mai este în grilă). Oricum, Tică Grama va prelucra pentru voi, în bucăţele mici, uşor de digerat, tot ce se află disponibil pe internet. Pe curând! Pe altă dată! Sau pe altădată? Urmăriţi explicaţiile!

sursa: Emisunea "Parol" - TVR

Titanii verbului - Thomas Chalmers (2)

Thomas Chalmers
1780-1847

În perioada 1828-1843 a fost profesor de teologie la Universitatea Edinburgh – poziţia cu cea mai mare influenţă asupra bisericii.

În 1843, Biserica din Scoţia era dezbinată datorită discuţiilor asupra numirii pastorilor prin patroni. Chalmers a fost cel care a condus 474 de pastori în despărţirea dramatică de Adunarea Generală a bisericii recunoscute şi a organizat Biserica Liberă a Scoţiei. Nu a fost o sarcină uşoară aceea de a construi 500 de locaşuri de închinare şi 700 de şcoli noi, deoarece pastorii şi bisericile nu mai erau controlate şi susţinute de stat, dar Chalmers era un conducător energic. În acelaşi timp el a predat la Colegiul noii Biserici Libere din Edinburgh.

Talentul său era dedicat bisericii şi nevoilor spirituale ale membrilor ei. Totuşi, nu avea mai mult de 30 de ani când, în vreme de boală şi redeşteptare spirituală, talentul său a fost aprins de o scânteie cerească şi a început să realizeze atât de multe lucruri. Observând schimbarea, un vecin i-a spus:

- Niciodată nu mi s-a întâmplat până acum, domnule, să vă găsesc veşnic cu Biblia în mână.

- Tot e prea puţin, John, tot e prea puţin, veni răspunsul.
Anii de lucru care au urmat demonstrează sinceritatea acestui răspuns.

Se pare că două lucrări au avut efect profund asupra vieţii sale spirituale. La vârsta de 14 ani a citit cartea On the Will (Despre voinţă) a lui Jonathan Edwards, iar la 33 de ani, după 10 ani de slujire a citit Practical View of Christianity (Viziune practică asupra creştinismului) de Wilberforce, în timpul unei boli, care l-a întors la citirea Bibliei – o carte mult neglijată până în acel moment. El şi-a văzut viaţa păcătoasă într-o nouă lumină şi în cele din urmă, s-a bucurat de o nouă înţelegere a mântuirii personale. Din acest moment crucial el a devenit un predicator puternic.

În ceea ce priveşte orele dedicate studiului, citim că el consacra „Lecturilor biblice” timpul dintre micul dejun şi masa de prânz. Îşi începea studiul la ora 7 şi studia până la amiază, uneori până la ora unu, alteori până la două. Astfel Chalmers avea 5 sau 6 ore de studiu regulat, pe lângă alte lecturi suplimentare în timpul după-amiezii şi serii. O scânteie cerească a condus această schimbare în deprinderile sale de studiu, aprinzându-i talentele şi transformându-l într-un predicator puternic, care era „veşnic cu Biblia în mână.”


sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998  

La Mulţi Ani!

"Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată." Psalmii 49:3