Titanii verbului - Christmas Evans (1)

Christmas Evans (1766-1836)

„Cel mai mare, cel mai puternic, cel mai ilustru om pe care el l-a văzut vreodată: ... [deşi] avea doar un singur ochi, dacă ar fi putut fi numit ochi; era mai bine zis o stea trălucitoare ce lumina ca şi Venus”.

Astfel îl descrie Robert Hall pe Christmas Evans (1766-1836), cel mai remarcabil dintre toţi predicatorii galezi. Tatăl lui, cizmar de meserie, a murit când Christmas avea 9 ani, şi timp de 6 ani a fost lăsat în grija asprului său unchi care era un beţiv egoist. Fără prieteni şi fără casă, fără nici o educaţie religioasă şi lipsit de cineva care să aibă grijă de inima şi de principiile lui, a fost înconjurat de cele mai rele exemple. La vârsta de 17 ani el nu ştia să citească şi nici să scrie, iar viitorul său părea fără speranţă.

Multele confruntări cu moartea păreau să arate că diavolul era hotărât să-i distrugă atât trupul, cât şi sufletul şi să-l împiedice să fie folositor: a fost rănit într-o dispută, era gata să se înece, odată a căzut dintr-un copac înalt cu un cuţit în mână; altă dată, un cal a fugit cu el în spate printr-un tunel îngust. După convertire, câţiva dintre foştii lui prieteni l-au acostat într-o noapte şi l-au bătut fără milă. Unul dintre ei l-a lovit peste sprânceană cu o bâtă şi astfel şi-a pierdut un ochi. Îi mai rămăsese doar acel ochi pe care Robert Hall l-a respectat atât de mult şi la care se referea când cineva făcea din el un obiect de batjocură: „ El purta în trupul său ‘semnele Domnului Isus’”. 

Din toate acestea reiese clar că Evans începuse cariera de predicator cu handicapuri imense. Nu ştia nimic despre cărţi pentru că pe atunci cărţile în limba galeză abia începuseră să fie tipărite. După convertirea sa, Evans scria despre educaţia sa:

“În acea vreme şi în acele împrejurări, abia o persoană din zece putea să citească bine, chiar şi în limba ţării. Ne-am cumpărat Biblii şi candele şi eram obişnuiţi să ne întâlnim împreună seara în şopronul din Penyralltfawor şi astfel, în aproape o lună, eram în stare să citesc Biblia în limba maternă. Eram tare încântat că învăţasem atât de mult. Totuşi, aceasta nu ne-a satisfăcut, ci am împrumutat cărţi şi am învăţat puţină engleză. Pastorul meu, domnul Davies, a înţeles că eram însetat după învăţătură şi m-a luat la şcoala lui, unde am stat 6 luni. Aici am trecut prin gramatica latină; dar situaţia mea materială era atât de modestă încât nu am putut să mai rămân acolo.”

Dar el nu a permis dificultăţilor să-i împiedice educaţia ulterioară. Un studiu atent al Cuvântului lui Dumnezeu l-a convins şi l-a îndrumat să se boteze în Biserica Baptistă la vârsta de 20 de ani şi a fost hirotonisit la 33 de ani. El era în mare măsură un autodidact şi folosea Biblia ca pe cel mai important manual.

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998