Titanii verbului - George Whitefield (4)

Când avea 20 de ani, Whitefield i-a trimis o scrisoare lui Wesley, care era mai în vârstă decât el cu 11 ani, în care spunea: „Scriptura este acum singurul meu obiect de studiu; dar am mare nevoie de sfatul dumneavoastră domnule, în ceea ce priveşte modul în care o să studiez, dorinţa mea fiind să o citesc cât se poate mai folositor. Am o grozavă nevoie de mai multe cărţi religioase şi de setul de Rugăciuni scris de dumneavoastră.”

Că Whitefield cerceta Scripturile ca pe o „comoară ascunsă” reiese foarte clar din mărturisirea seriozităţii cu care studia Biblia:

„Mintea mea fiind acum mai deschisă şi mai îmbogăţită, am început să citesc Sfânta Scriptură pe genunchi, lăsând la o parte toate celelalte cărţi şi rugându-mă, dacă e posibil, pentru fiecare rând sau cuvânt. Aceasta s-a dovedit a fi pentru sufletul meu adevărata hrană şi adevărata băutură. Am primit zilnic viaţă proaspătă, lumină şi putere de sus. (Într-o singură lună am dobândit mai multă cunoştinţă adevărată din citirea cărţii lui Dumnezeu decât am putut vreodată să dobândesc din toate scrierile oamenilor). Într-un cuvânt, am găsit-o de folos ca să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, în orice lucru îndestulătoare, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic în orice lucrare bună...

Oh, ce dulce comuniune am experimentat zilnic cu Dumnezeu în rugăciune după întoarcerea mea la Gloucester! Cât de des am fost purtat dincolo de mine însumi într-o plăcută meditaţie pe acele câmpii! Cu câtă siguranţă simţeam că Hristos locuieşte în mine şi eu în El! Şi zilnic păşeam în odihna Duhului Sfânt şi eram întărit şi împrospătat cu multă pace! Asta nu înseamnă că eram întotdeauna pe munte; uneori un nor îşi arunca umbra asupra mea; dar Soarele neprihănirii răsărea imediat şi îl împrăştia şi ştiam că Cel care Se descoperise sufletului meu era însuşi Isus Hristos. Am observat mereu că, pe măsură ce puterea mea lăuntrică creştea, se lărgea proporţional şi sfera de acţiune exterioară...

Interpretările lui Burkitt şi Henry mi-au fost de mare folos în a mă face să înţeleg aceasta şi toate celelalte adevăruri ale Evangheliei. Mai multe luni am stat aproape continuu pe genunchi studiind şi rugându-mă asupra acestor cărţi. Duhul Sfânt, din când în când, m-a călăuzit în cunoaşterea lucrurilor divine şi am fost condus, prin veghere şi citire a Scripturii în acest mod, chiar în cele mai mici amănunte, tot la fel desluşit cum erau conduşi evreii când cereau sfat prin Urim şi Tunim de pe pieptarul Marelui Preot.”

Aceste însemnări sincere, scrise cu inima deschisă, arată că studiul Bibliei şi rugăciunea făceau parte din el şi că celelalte studii erau dirijate în aşa fel încât să-l ajute în înţelegerea Bibliei. El a citit Comentariul lui Matthew Henry în întregime de mai multe ori, iar ultima oară l-a citit pe genunchi.

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998