Titanii verbului - George Whitefield (5)

Statuia lui George Whitefield, Universitatea din Pennsylvania, SUA

Când a fost hirotonisit, Whitefield a pornit spre un deal şi, după cum spune el însuşi:

„M-am rugat fierbinte aproape două ore pentru mine, pentru aceia care vor fi hirotonisiţi împreună cu mine... Duminică dimineaţa m-am trezit devreme, şi m-am rugat asupra epistolei lui Timotei... Când episcopul şi-a pus mâinile pe capul meu, (inima îmi era topită), mi-am consacrat întregul spirit, întregul suflet şi întregul trup serviciului din sanctuarul lui Dumnezeu.”

Prin astfel de experienţe, Whitefield a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu, Cuvântul Său şi calea mântuirii. Rugăciunea se împletea cu toate lucrările sale, şi cu studiul său. Iată ce scria despre această experienţă la vârsta de 22 de ani:

„În zorii dimineţii, la prânz, seara şi la miezul nopţii, ba chiar în tot timpul zilei, binecuvântatul Isus m-a vizitat şi mi-a împrospătat inima. Dacă ar putea vorbi copacii din pădurea de lângă Stonehouse, ei ar putea spune cât de dulce era comunicarea cu binecuvântatul Dumnezeu de care mă bucuram împreună cu alţii. Uneori, în timp ce mă plimbam, sufletul meu izbucnea ca şi cum ar fi vrut să părăsească trupul. Alteori, eram aşa de copleşit de sentimentul maiestăţii infinite  a lui Dumnezeu încât eram constrâns să mă arunc în consternare la pământ. Într-o noapte, când vorbeam mai multor oameni, afare se luminase teribil şi fiindcă unora le era teamă să plece acasă, m-am gândit că era de datoria mea să-i însoţesc şi folosind ocazia, să le stârnesc dorinţa de a se pregăti pentru venirea Fiului Omului. Când mă întorceam la casa parohială  în timp ce alţii se sculau din paturile lor foarte speriaţi, eu şi un ţăran sărac, dar evlavios, ne aflam pe câmp bucurându-ne în Dumnezeul nostru şi tânjind după timpul când Isus va reveni din cer într-o flacără de foc.”

Deşi a fost un tânăr sălbatic şi neînfrânat, faptul că Whitefield L-a acceptat pe Hristos cu toată inima l-a condus la o predare de sine totală şi la umplerea cu Duhul Sfânt şi l-a făcut unul dintre cei mai apreciaţi predicatori ai tuturor timpurilor. Rugăciunea neîntreruptă şi studiul constant al Bibliei, făcut cel mai adesea pe genunchi, au dat putere predicilor lui. Numărul important de predici pe care le-a ţinut, lungimea lor şi numărul mare de ascultători reprezintă o lecţie despre ceea ce poate să facă Dumnezeu dintr-un om care se goleşte pe sine însuşi de gloria deşartă.

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998