Titanii verbului - Christmas Evans (3)

Christmas Evans (1766-1838)

          „El a trăit o viaţă de rugăciune minunată şi de creştere spirituală”, spune Hood. „Acest om veritabil a trăit într-o atmosferă de rugăciune”. Solemnul său „legământ cu Dumnezeu”, încheiat atunci când a primit Duhul Sfânt, descoperă experienţa spirituală ce a rezultat din devoţiune şi studiu.

          El scria:

          „I. Ţie, Isuse, Dumnezeu adevărat şi viaţa veşnică, îţi încredinţez sufletul şi trupul meu; eliberează-mă de păcat şi de moartea veşnică şi du-mă spre nemurire. Amin. C.E.

          II. Chem ziua, soarele, pământul, pomii, pietrele, patul, masa şi cărţile să fie martorii faptului că vin la Tine, Mântuitorul păcătoşilor, ca să pot avea odihnă pentru sufletul meu ameninţat de păcat şi de groaza veşniciei. Amin. C.E.

          III. Încrezător în puterea Ta, Te implor sincer să iei lucrarea în propria Ta mână şi să-mi dai o inimă tăiată împrejur ca să Te iubesc; zideşte în mine un duh curat ca să caut slava Ta. Învaţă-mă acel principiu de care vei ţine seama în ziua judecăţii ca să nu fiu găsit prefăcut sau făţarnic. Învaţă-mă de dragul preţiosului Tău sânge. Amin. C.E.

          IV. Te implor, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, cu putere, să-mi oferi de dragul morţii Tale foarte dureroase, un interes veşnic faţă de sângele Tău care curăţeşte, faţă de neprihănirea Ta, care îndreptăţeşte şi faţă de mântuirea Ta, care eliberează. Îţi cer să-mi oferi interes faţă de sângele Tău, de dragul Tău, şi o parte din Tine, de dragul Numelui Tău pe care Îl ai printre oameni. Amin. C.E.

          V. O, Isus Hristos, Fiul Viului Dumnezeu, primeşte de dragul morţii Tale chinuitoare, timpul şi puterea mea, darurile şi talentele pe care le am; Ţi le consacru spre slava Ta, din toată inima, pentru clădirea Bisericii Tale din lume, căci eşti vrednic să primeşti inimile şi talentele oamenilor. Amin. C.E.

          VI. Doresc, Marele meu Preot, să întăreşti prin puterea Ta din locul şederii Tale, lucrarea mea ca predicator şi evlavia mea de creştin ca două grădini alăturate; pentru ca păcatul să nu găsească loc în inima mea ca să-mi întunece încrederea în neprihănirea Ta, şi să nu fiu lăsat în voia nici unei fapte nebuneşti care ar putea prilejui veştejirea darurilor mele şi să mă facă nefolositor înainte ca viaţa mea să ia sfârşit. Păstrează-ţi ochiul Tău plin de har spre mine şi veghează asupra mea, o, Domnul şi Dumnezeul meu pentru vecie. Amin. C.E.

          VII. Mă dăruiesc Ţie într-un mod special, o, Isus Hristos, Mântuitorule, ca să fiu ferit de căderile din care mulţi nu se mai ridică, pentru ca Numele Tău (în lucrarea Ta) să nu sufere, şi pentru ca duşmanii Tăi să nu-şi împietrească inimile. Amin. C.E.

          VIII. Vin să Te implor să intri în legământ cu mine în lucrarea mea. Oh, ajută-mă la fel cum i-ai ajutat pe Bunyan, Vavasor, Powel, Harris, Rowlands şi Whitefield. Dă la o parte obstacolele din calea propăşirii mele: zideşte în mine lucrurile aprobate de Dumnezeu ca să pot atinge această ţintă. Dă-mi o inimă „bolnavă de dragoste” pentru Tine şi pentru sufletele oamenilor. Ajută-mă să simt puterea Cuvântului Tău înainte de a-l predica, aşa cum Moise a simţit puterea toiagului său înainte de a-i vedea efectul pe pământul şi apele Egiptului. Isuse, Tu care eşti totul în toate, ajută-mă de dragul sângelui Tău preţios. Amin. C.E.

          IX. Cercetează-mă acum şi condu-mă pe cărările dreptăţii. Fie ca să văd în această lume ceea ce sunt cu adevărat în ochii Tăi, pentru ca să nu mă găsesc astfel când lumina veşniciei va răsări asupra mea şi deschide-mi ochii să văd strălucirea nemuririi. Spală-mă în sângele Tău mântuitor. Amin. C.E.

          X. Dă-mi putere să am încredere că de la Tine primesc mâncare şi veşminte şi să-ţi fac cunoscute cererile mele. Purtarea Ta de grijă să fie peste mine ca un privilegiu veşnic între Tine şi mine şi nu ca o simplă purtare de grijă pe care o arăţi când hrăneşti corbii care pier şi când înveşmântezi crinul care este aruncat în cuptor, ci adu-ţi aminte de mine ca de un membru al familiei Tale şi ca unul dintre nevrednicii Tăi fraţi. Amin. C.E.

          XI. Ia asupra Ta, o, Isuse, pregătirea mea pentru moarte, pentru că Tu eşti Dumnezeu; căci nu este nevoie decât să rosteşti un cuvânt. Dacă este posibil – dar voia Ta să se facă – ajută-mă să nu lâncezesc în boală şi nici să nu mor deodată fără să îmi iau rămas bun de la fraţii mei, ci lasă-mă să mor cu ei în jurul meu, după o boală scurtă. Totul să fie pus în ordine, gata pentru acea zi de trecere dintr-o lume în cealaltă, aşa încât să nu fie nici o confuzie sau dezordine, ci să mor în pace. Ascultă-mi rugăciunea pentru durerea pe care ai suferit-o în grădină. Amin. C.E.

          XII. Domnul meu binecuvântat, ajută-mă ca să nu mai nutresc şi nici să nu mai cultiv vreun păcat care ar putea să pricinuiască alungarea mea din lucrarea din sanctuarul Tău, aşa cum s-a întâmplat cu fiii lui Eli; şi, pentru meritele Tale infinite, fă ca zilele mele să nu se prelungească mai mult decât aş putea să fiu folositor. Ajută-mă să nu ajung, la sfârşitul zilelor mele, ca o grămadă de vechituri în calea lucrării celorlalţi. Amin. C.E.

          XIII. Te rog fierbinte, Mântuitorul meu, să prezinţi aceste cereri înaintea Tatălui; O, şi înscrie-le în cartea Ta cu veşnicul Tău condei în timp ce eu le scriu cu mâna mea muritoare în caietul meu pe pământ. Potrivit cu profunzimea meritelor Tale şi cu blândeţea Ta faţă de oameni, o, pecetluieşte aceste cereri umile cu Numele Tău în Locul Tău Prea Înalt; şi scrie Amin pe fiecare dintre ele, tot aşa cum am scris şi eu partea mea de legământ. Amin.”

Christmas Evans, Llangevni, Anglesey, 19 aprilie 18

          Viaţa lui Evans este o demonstraţie remarcabilă a ceea ce poate fi făcut prin studiu personal, chiar dacă acesta este început la o vârstă înaintată, doar cu un singur ochi şi în anonimatul unei slujbe mici. Cu o situaţie materială rudimentară, acest campion a fost un pionier al unui mod unic de predicare, pe care clericii din ultima vreme l-ar putea urma cu folos. Deşi neinstruit în tinereţe, el stăpânea greaca şi ebraica la 30-40 de ani. Această profundă dorinţă de a înţelege Biblia, asociată cu vieţuirea într-o atmosferă de rugăciune, au avut ca efect un mod neobişnuit de spontan de a folosi pasaje scripturistice şi au justificat puterea Duhului Sfânt care îi însoţea predicarea. Cei mai mulţi dintre ascultătorii lui erau oameni neînvăţaţi care nu şi-au dat seama de erudiţia lui, dar care au recunoscut în el înţelepciunea care vine de sus.

sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998