 |
Thomas Chalmers
1780-1847 |
În perioada 1828-1843 a fost profesor de teologie la Universitatea Edinburgh – poziţia cu cea mai mare influenţă asupra bisericii.
În 1843, Biserica din Scoţia era dezbinată datorită discuţiilor asupra numirii pastorilor prin patroni. Chalmers a fost cel care a condus 474 de pastori în despărţirea dramatică de Adunarea Generală a bisericii recunoscute şi a organizat Biserica Liberă a Scoţiei. Nu a fost o sarcină uşoară aceea de a construi 500 de locaşuri de închinare şi 700 de şcoli noi, deoarece pastorii şi bisericile nu mai erau controlate şi susţinute de stat, dar Chalmers era un conducător energic. În acelaşi timp el a predat la Colegiul noii Biserici Libere din Edinburgh.
Talentul său era dedicat bisericii şi nevoilor spirituale ale membrilor ei. Totuşi, nu avea mai mult de 30 de ani când, în vreme de boală şi redeşteptare spirituală, talentul său a fost aprins de o scânteie cerească şi a început să realizeze atât de multe lucruri. Observând schimbarea, un vecin i-a spus:
- Niciodată nu mi s-a întâmplat până acum, domnule, să vă găsesc veşnic cu Biblia în mână.
- Tot e prea puţin, John, tot e prea puţin, veni răspunsul.
Anii de lucru care au urmat demonstrează sinceritatea acestui răspuns.
Se pare că două lucrări au avut efect profund asupra vieţii sale spirituale. La vârsta de 14 ani a citit cartea On the Will (Despre voinţă) a lui Jonathan Edwards, iar la 33 de ani, după 10 ani de slujire a citit Practical View of Christianity (Viziune practică asupra creştinismului) de Wilberforce, în timpul unei boli, care l-a întors la citirea Bibliei – o carte mult neglijată până în acel moment. El şi-a văzut viaţa păcătoasă într-o nouă lumină şi în cele din urmă, s-a bucurat de o nouă înţelegere a mântuirii personale. Din acest moment crucial el a devenit un predicator puternic.
În ceea ce priveşte orele dedicate studiului, citim că el consacra „Lecturilor biblice” timpul dintre micul dejun şi masa de prânz. Îşi începea studiul la ora 7 şi studia până la amiază, uneori până la ora unu, alteori până la două. Astfel Chalmers avea 5 sau 6 ore de studiu regulat, pe lângă alte lecturi suplimentare în timpul după-amiezii şi serii. O scânteie cerească a condus această schimbare în deprinderile sale de studiu, aprinzându-i talentele şi transformându-l într-un predicator puternic, care era „veşnic cu Biblia în mână.”
sursa: Mari predicatori, de Harold L. Calkins, ed. Prisma, Tg. Mureş, 1998
